Titirez..ametit

3 07 2009


Peste ziua un pic crispată,
S-a lăsat acum să cadă,
Un cearşaf din cârpă albastră,
Împroşcat cu-n pic sclipici.

De îndată ce m-apropii,
Siguranţa mea dispare,
Când îl vezi în depărtare,
Pare că e liniştit.

Parcă stă acum la pândă,
Garda jos, de-o vei lăsa,
Ca să sară să te-nvârtă,
Neliniştea să ţi-o ia.

Titirezul e haotic,
Veşnic e nepotolit,
El acum frumos zâmbeşte,
Şi se învârte fericit.

În rotirea lui nebună,
Fără ca să prind de veste,
El m-a prins acum de mână,
Şi mă-nvârte nebuneşte.

Nu-nţeleg cum de se poate,
Să se-nvârtă ne-ostenit,
Aripioare fermecate,
Titirezul meu iubit.

( Manuel Mandrea – Muraru – Titirez )


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: