Abandon

16 07 2009


Am călcat peste visul meu de dragoste
Cu inima întretăiată
Roua vremii şi…
Gust de piatră amară acoperind-o,
Ca un melc protejat de cochilie
De asprul frigului adus de vânt.

Am spulberat cu un simplu gest
Orice amintire
A zilelor de primăvară
Când întreaga natura (ne) zâmbea
Pentru un el…
Si pentru o ea!

Am dezlegat de mine-o fiinţă,
Pe care am ştiut doar s-o rănesc
Precum un foc năprasnic mistuind pădurea
Cu lacrima de fluturi
În roua stejarului preschimbată,
Prelingându-se pe obrazu-mi.
L-am îndepărtat de durerea
Pricinuită de mine însămi
Prin vorba mult mai aspră ca tăcerea,
De ploaie, subjugând natura,
Cu stropi de piatră tremurândă;

Şi numai din iubire l-am lăsat să plece
Din încătuşarea de ţepi
În care l-am ţinut captiv
Pe el, viermele în putrefacţie
Al nopţilor mele
Vampir lacom de jocuri
Prin ierburi înalte

( Carmina Stoican – Abandon )


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: