Suflet drag

20 07 2009

E ora noastră de culcare,
în geam se leagănă perdele,
ca-ntr-o subtilă fluturare
de frunze, aripi, doruri,
stele

Nu este nimeni să-nţeleagă
de unde vine, cu ce rost,
când noaptea se întinde-ntreagă
peste acest oraş
anost

E poate doar o tresărire
din foste vremuri viitoare,
un vis hoinar, ori vreo iubire
ce nu şi-a mai aflat
hotare

Sau este doar un tremur fin,
al unei mâini ce se întinde
şi, când atinge, doar puţin.
se dă-napoi de la a
prinde

Ar putea fi o fâstâceală
a unui Creator tăcut,
ce-şi scaldă tocul în cerneală
şi-o ia mereu
de la-nceput,

mânjindu-şi guler şi manşete
cu stropi de cer, cu lună plină,
atins de veşnice regrete,
că nu creează
pe lumină

Oricum, toţi cred că-n şapte zile
a terminat, şi-acuma şade,
cuprins de nostalgii senile,
ca o fantomă
cumsecade

De ce nu s-ar ivi în treacăt,
la geamul tău, ori la al meu,
să ne deschidă şi-acest lacăt
al minţii, trist,

chiar Dumnezeu ?

( Elia David – Cand noaptea… )

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: