In urma ta..

13 09 2009

În miezul nopţii te-am văzut,
Erai o lună plină,
Iar eu o stea care-a trecut
Să vadă o lumină.

Tu scânteiai pe-al nopţii cer
În flăcări,vâlvătaie.
Erai cuprinsă de mister
Şi de sclipiri vioaie.

Şi înainte luminai
Cărarea pustiită,
Iar inapoi nu te uitai
Fiind mereu grăbită.

În urma ta mereu lăsai
O pulbere stelară,
Şi spaţiul negru,sideral,
Părea că mă-mpresoară.

Tu nu voiai să te cuprinzi
În lanţuri de durere,
În toiul vieţii şi-al iubirii
Şi-n clipe austere.

Iar eu,cuprins de-amărăciune
Că nu-ţi pot sta în cale,
Mă-nfăşuram cu o manta
Şi tot plângeam cu jale.

Şi te urmam mereu,pe-ascuns,
Privindu-ţi strălucirea,
Pe când la mine se ivea
Încet,încet,pălirea.

( Maniceanu Valentin – In urma ta )


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: