Perdele mate

20 09 2009


Te prind de margini,
ca viscolul crengile pustii.
Te prind de mijloc,
ca serile Luna intre vii.

Te prind de suflet,
cu palmele mele crapate,
Te prind de inima,
cu degete evantai rasfirate.

Te tin in memorii,
adunate in vremea din urma
Admir lumina,
cand pica alaturi de perna.

Adun privirea,
in umbra perdelelor mate,
Cuprind faptura,
in riduri delung adunate.

In bezna tacerii,
privirea alearga nebuna,
Iar visul serii,
sageti de iubire aduna.

Rasuna ceasul
diminetii, ce ne dezleaga,
Adio noapte,
ce bine e, cand esti draga.

( Gheorghe Puzdreac – De margini )


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: