Devenire

3 10 2009



Sunt un copac si imi inalt frunzisul
tepos si aspru catre Dumnezeu.
Ca sa-l anunt ca dincolo de frunze.
Pastrez un dor in suflet si doar eu!

Cerestile odai imi pot deschide.
(Cu rugaciunea sevelor ce zac
In trupu-mbatranit de-atata viata
si atata moarte cat e-ntr-un copac

Cu tampla ma izbesc de norii negri
(Cand e furtuna) Si din plete-mi cad
Atat de dureroasele sperante.
Ce alcatuiesc coroana mea de brad.

Si inca plang de-i soare sau furtuna.
(Trimise toate sunt de Dumnezeu .)
Si ma framant sub scoarta si sub zgura.
Caci Domnul nu-ntelege!! plansul meu.

Si-as vrea sa mor (cum moare fiecare)
Saruturi sa primesc, sa fiu iubit
Daaa!! sunt copac! Sunt vesnic! dar ma doare
C-o vesnicie sunt nefericit

Ofer taiat imbratisarea mortii,
Dar in pamant gasesc intelepciune,
Si-ncep sa cred ca poate am o sansa,
Ca maine se va face o minune.

.Si din copac voi cobora aievea,
Cu trupul gol, si cald, si plin de viata,
Si te voi saruta cu dor pe tample,
Si toate astea intr-o dimineata.

Dar! Pana atunci intep tot orizontul.
Cu frunze aspre, verzi, care nu-mi cad.
In asteptarea diminetii noastre,
Cand eu voi fi femeie, si nu brad.

( Luca Ionela – Devenire )


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: